Family office, private banking și administrarea portofoliului

Cum deosebește o familie din România coordonarea, serviciile bancare, administrarea investițiilor și consultanța juridică sau fiscală.

Porniți de la problema de rezolvat

O familie poate avea un bancher de private banking și totuși să aibă nevoie de cineva care coordonează consultanții. Poate avea un coordonator și să îi trebuiască în continuare un administrator de portofoliu. Sunt relații diferite. Propunerea trebuie să precizeze activitățile, dreptul de decizie și entitatea juridică responsabilă.

Pentru o familie din România cu participații în firme, proprietăți și conturi bancare, primul pas este formularea întrebării rămase fără răspuns. Trebuie reunite informații, organizate servicii bancare, luată o decizie de investiții sau stabilite consecințele juridice și fiscale ale unei schimbări? Pot fi necesare mai multe contracte, fiecare cu un obiect clar.

Coordonarea family office: informații și urmărirea lucrărilor

În modelul de coordonare folosit de Elian Partners, documentele de lucru sunt sinteza patrimoniului, evidența deciziilor și lista acțiunilor care implică mai mulți consultanți. Coordonatorul poate organiza discuțiile și verifica dacă solicitările rămase au primit răspuns. Familia păstrează deciziile privind activele sale.

Denumirea family office nu arată, singură, ce face un furnizor. Citiți mandatul. Verificați dacă oferta include administrare operațională, servicii de investiții sau ambele și ce entitate asigură fiecare activitate. La Elian Partners, recomandările personalizate de investiții, administrarea discreționară a portofoliilor și brokerajul sunt în afara mandatului de coordonare.

Private banking: relația cu banca

Relația de private banking poate reuni conturi, plăți, creditare și acces la servicii de investiții, în funcție de oferta băncii și de contractele semnate. Ea nu include neapărat coordonarea cu toți avocații, contabilii sau celelalte bănci ale familiei.

Întrebați ce produse și servicii sunt disponibile, ce entitate semnează contractul și cum se calculează fiecare cost. Verificați dacă sinteza băncii include și activele păstrate în altă parte. Accesul bancherului la anumite informații nu echivalează cu un mandat pentru toate aspectele patrimoniului.

Consultanța de investiții și administrarea portofoliului

MiFID II distinge consultanța de investiții, care presupune recomandări personale privind tranzacții cu instrumente financiare, de administrarea portofoliului, realizată discreționar, pentru fiecare client, în baza unui mandat. Definiția fiecăreia se găsește la articolul 4 alineatul (1), punctele 4 și 8. Ambele sunt enumerate în anexa I, secțiunea A.

În România, Legea 126/2018 stabilește cadrul piețelor de instrumente financiare. Verificați statutul furnizorului și permisiunile relevante în registrul ASF sau, după caz, la autoritatea competentă din statul de origine. Titlul profesional ori calificarea individuală a unui fondator nu dovedește autorizarea unei firme distincte de coordonare pentru același serviciu.

Înainte de numirea unui administrator, lămuriți cine poate plasa ordine, ce libertate de decizie acordă mandatul, unde sunt păstrate activele și ce rapoarte primiți. Dacă serviciul este de consultanță, stabiliți cum primiți recomandările și cum ajung deciziile dumneavoastră la furnizorul care execută ordinele.

Opiniile juridice și fiscale au autori distincți

Avocatul analizează efectul juridic al documentelor și al variantelor propuse. Consultantul fiscal evaluează situația pornind de la faptele relevante și regulile aplicabile. Coordonatorul poate organiza informațiile și urmări lucrările, dar memorandumul comun trebuie să arate cine răspunde pentru fiecare concluzie.

Când sunt implicate România și altă jurisdicție, cereți o bază factuală comună înainte de analiza variantelor. Ipotezele diferite despre proprietate sau rezidență pot produce răspunsuri care nu se pot compara. Întrebați ce rămâne nelămurit și dacă opinia acoperă și implementarea structurii.

Comparați contractele pe aceleași criterii

Pentru fiecare propunere, notați entitatea contractantă, activitățile incluse, drepturile de decizie, rapoartele așteptate și modul complet de calcul al costurilor. Separați onorariile altor furnizori și întrebați dacă introducerea către un specialist este remunerată. Cereți informația în scris înainte de contractare.

O împărțire practică poate lăsa conturile la bancă, deciziile de investiții în mandatul autorizat, opiniile juridice și fiscale la specialiști, iar registrul acțiunilor la coordonator. Această repartizare se convine cu furnizorii; nu este un pachet universal.

Dacă lipsește doar o opinie juridică punctuală, contractarea directă a avocatului poate fi suficientă. Coordonarea devine utilă când o decizie depinde de lucrările mai multor profesioniști și nimeni nu urmărește legăturile dintre ele.

Surse primare

Legături utile

Material de informare generală. Aplicarea regulilor la o situație concretă necesită analiza specialiștilor relevanți.